Stres oxidativ (antioxidant)

Produse Stres oxidativ – adjuvante naturale cu ingrediente atent selecționate și certificate

Stresul oxidativ reprezintă un dezechilibru între producerea speciilor reactive de oxigen (radicalii liberi și alți compuși oxidanți) și capacitatea organismului de a le neutraliza prin mecanismele sale antioxidante. Radicalii liberi sunt generați în mod natural în organism, însă atunci când sunt produși în exces sau apărarea antioxidantă este insuficientă, aceștia pot afecta lipidele, proteinele și ADN-ul celular și sunt implicați în procesele de îmbătrânire și în dezvoltarea unor afecțiuni cronice.

Adoptarea unui stil de viață sănătos, a unei alimentații variate și echilibrate, bogată în fructe, legume și alte surse de antioxidanți, și limitarea expunerii la factorii de risc contribuie la menținerea echilibrului dintre procesele oxidative și mecanismele naturale de protecție ale organismului.

Ce este stresul oxidativ?

Stresul oxidativ apare atunci când există un dezechilibru între compușii oxidanți și antioxidanții care îi neutralizează sau îi controlează. În timpul proceselor metabolice normale, celulele produc specii reactive de oxigen (ROS, reactive oxygen species), care în cantități controlate participă la procese fiziologice importante, inclusiv la transmiterea semnalelor celulare și la mecanismele de apărare ale organismului; problemele apar atunci când producerea lor este excesivă sau când mecanismele antioxidante nu reușesc să mențină echilibrul. Radicalii liberi sunt atomi sau molecule instabile, cu unul sau mai mulți electroni nepereche, ceea ce le conferă o reactivitate chimică ridicată; ei sunt produși în mod normal în timpul proceselor metabolice (de exemplu radicalul superoxid), dar pot fi generați și ca urmare a expunerii la poluare, radiații ultraviolete, fumat, alcool sau alți factori de mediu. Nu toate speciile reactive de oxigen sunt radicali liberi (peroxidul de hidrogen, de exemplu, nu conține electroni nepereche), deși cei doi termeni sunt folosiți frecvent ca sinonime. În condiții normale, organismul dispune de sisteme antioxidante proprii — enzime, molecule produse în interiorul celulelor și nutrienți proveniți din alimentație — care limitează efectele radicalilor liberi; atunci când producția lor depășește această capacitate, poate apărea stresul oxidativ, asociat cu deteriorarea progresivă a lipidelor, proteinelor și ADN-ului celular. El nu este o boală distinctă, ci un proces biologic care poate apărea în diferite condiții fiziologice și patologice.

Echilibrul poate fi perturbat prin creșterea producției de specii reactive (în procese metabolice sau inflamatorii), reducerea capacității antioxidante, expunerea la factori externi și modificări ale funcționării mitocondriilor. Mitocondriile, structurile celulare implicate în producerea energiei sub formă de ATP, generează în mod normal și specii reactive de oxigen, controlate prin mecanisme antioxidante; când funcționarea lor este perturbată, producerea acestor specii poate crește, iar relația este complexă — stresul oxidativ poate influența funcționarea mitocondriilor, iar modificările mitocondriale pot favoriza, la rândul lor, producerea suplimentară de compuși oxidanți.

Ce poate favoriza apariția stresului oxidativ?

Stresul oxidativ poate fi influențat de factori interni și externi, iar niciunul dintre ei nu îl explică singur. Printre cei mai studiați se numără:

• alimentația bogată în alimente ultraprocesate și consumul redus de fructe și legume;
• fumatul, care expune organismul la numeroși compuși oxidanți;
• consumul excesiv de alcool, care poate influența metabolismul hepatic și echilibrul oxidativ;
• poluarea atmosferică și anumite expuneri profesionale la substanțe cu potențial oxidant;
• expunerea excesivă la radiații ultraviolete, care pot crește producerea speciilor reactive la nivelul pielii;
• stresul psihic cronic, sedentarismul și efortul fizic excesiv fără recuperare adecvată;
• hiperglicemia persistentă, inflamația cronică și unele afecțiuni cronice sau metabolice, care pot modifica mecanismele celulare de reglare a echilibrului oxidativ;
• modificările funcționării mitocondriilor și înaintarea în vârstă, care poate influența funcționarea sistemelor de protecție celulară (deși stresul oxidativ nu este singura explicație a îmbătrânirii).

Simptomele principale

Stresul oxidativ nu produce simptome specifice și nu poate fi identificat doar pe baza manifestărilor clinice. Uneori este asociat în comunicarea comercială cu oboseală persistentă, scăderea capacității de concentrare, recuperare mai lentă după efort, senzație de slăbiciune, îmbătrânirea prematură a pielii sau susceptibilitate crescută la diferiți factori de mediu, dar aceste manifestări pot avea numeroase alte cauze, nu demonstrează un dezechilibru oxidativ și necesită evaluare medicală dacă persistă. Pot exista și efecte vizibile ale unor expuneri concrete — de exemplu, expunerea excesivă la soare poate lăsa semne ale pielii afectate de soare (riduri fine, pete) — fără ca ele să dovedească prin ele însele stresul oxidativ.

Când mecanismele antioxidante sunt depășite, speciile reactive pot interacționa cu diferite structuri celulare: lipidele (peroxidarea lipidelor afectează componente ale membranelor celulare), proteinele (oxidarea poate modifica structura și funcționarea unor proteine, inclusiv a enzimelor), ADN-ul (pot apărea modificări oxidative, dar organismul dispune de mecanisme de reparare care corectează numeroase astfel de leziuni) și mitocondriile (poate fi influențat procesul de producere a energiei celulare). Stresul oxidativ este investigat în legătură cu îmbătrânirea biologică, cu inflamația (cele două procese pot interacționa — celulele imunitare produc specii reactive în răspunsul inflamator, iar dezechilibrul oxidativ poate influența căile inflamației), cu sănătatea cardiovasculară (modificările oxidative ale lipoproteinelor pot participa la formarea plăcilor de aterom), cu metabolismul glucidic (hiperglicemia persistentă și rezistența la insulină pot influența producerea speciilor reactive și sunt investigate în legătură cu complicațiile diabetului) și cu sănătatea pielii (radiațiile ultraviolete și poluarea pot contribui la fotoîmbătrânire). Totuși, prezența stresului oxidativ nu înseamnă automat că o persoană va dezvolta o anumită boală, iar el reprezintă doar unul dintre factorii implicați în apariția acestor afecțiuni.

Ce poate susține organismul în cazul stresului oxidativ?

Menținerea echilibrului dintre producerea radicalilor liberi și mecanismele naturale de apărare ale organismului depinde în mare măsură de un stil de viață sănătos, o alimentație echilibrată și reducerea expunerii la factorii care favorizează stresul oxidativ. Anumite vitamine, minerale și compuși bioactivi pot contribui la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ și la susținerea funcționării normale a organismului. Unele vitamine și minerale au roluri recunoscute în acest sens, în timp ce pentru numeroase extracte vegetale dovezile provin în principal din studii de laborator sau din cercetări clinice limitate, iar activitatea antioxidantă observată în laborator nu demonstrează automat un beneficiu clinic al unui supliment administrat oral. Antioxidanții nu sunt interschimbabili și, în cantități mai mari decât cele obișnuite, nu sunt întotdeauna benefici. Suplimentele alimentare pot completa alimentația și un stil de viață sănătos, dar nu tratează afecțiunile asociate stresului oxidativ, nu înlocuiesc tratamentul sau recomandările medicului și trebuie utilizate numai cu acordul medicului oncolog în timpul tratamentelor oncologice, deoarece unele ingrediente pot interacționa cu terapiile antitumorale.

• Vitamina C contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ, la regenerarea formei reduse a vitaminei E, la formarea normală a colagenului pentru funcționarea normală a vaselor de sânge, a pielii și a altor țesuturi și la funcționarea normală a sistemului imunitar. Un aport adecvat este important, însă dozele mari nu oferă automat beneficii suplimentare.
• Vitamina E este o vitamină liposolubilă prezentă în uleiuri vegetale, nuci și semințe, care contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ. Suplimentarea în doze mari nu este recomandată fără indicație medicală, deoarece poate prezenta riscuri, inclusiv interacțiuni cu tratamentele anticoagulante.
• Zincul contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ și la funcționarea normală a sistemului imunitar; este implicat în activitatea numeroaselor enzime și procese celulare. Suplimentarea se adaptează necesarului, deoarece aportul excesiv poate influența absorbția cuprului.
• Seleniul este un oligoelement implicat în funcționarea unor selenoproteine, inclusiv enzime cu rol în controlul proceselor oxidative, și contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ și la funcționarea normală a sistemului imunitar; aportul excesiv poate provoca reacții adverse.
• Cuprul contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ și la metabolismul energetic normal și participă la funcționarea unor enzime, inclusiv a superoxid dismutazei dependente de cupru și zinc; atât deficitul, cât și excesul pot avea efecte nedorite.
• Resveratrolul este un polifenol de origine vegetală prezent în struguri, fructe de pădure și alte surse vegetale, investigat pentru influența asupra unor căi de semnalizare celulară și a proceselor oxidative și utilizat frecvent în suplimente destinate protecției celulare. Studiile la om nu demonstrează că suplimentarea cu resveratrol încetinește îmbătrânirea sau previne bolile cronice.
• Extractul din semințe de struguri este o sursă naturală de proantocianidine, compuși vegetali utilizați în suplimente datorită proprietăților antioxidante.
• Extractul de ceai verde conține polifenoli, în special catechine (inclusiv EGCG); consumul obișnuit de ceai verde poate face parte dintr-o alimentație echilibrată, însă extractele concentrate nu au eficiență demonstrată în prevenirea afecțiunilor asociate stresului oxidativ și pot prezenta riscuri hepatice la anumite doze.
• Astaxantina este un carotenoid natural, prezent în anumite microalge și organisme marine, utilizat în suplimente datorită proprietăților antioxidante. Rezultatele studiilor clinice sunt încă limitate și nu demonstrează că suplimentarea previne bolile asociate proceselor oxidative.
• Quercetina este un flavonoid de origine vegetală, întâlnit în ceapă, mere și fructe de pădure, cu activitate antioxidantă în anumite modele experimentale; dovezile clinice sunt insuficiente pentru a atribui suplimentelor beneficii generale de prevenire a bolilor.
• Curcumina, principalul compus activ din turmeric (Curcuma longa), este utilizată în suplimente datorită conținutului de curcuminoide și studiată pentru influența asupra unor mecanisme oxidative și inflamatorii; rezultatele sunt insuficiente pentru recomandarea ei în prevenirea sau tratarea bolilor cronice, iar unele suplimente concentrate au fost asociate cu afectare hepatică.
• Coenzima Q10 este o substanță prezentă în mod natural în organism, implicată în funcționarea lanțului respirator mitocondrial și în producerea energiei celulare; forma ei redusă, ubiquinolul, poate participa și la procese antioxidante. Nu există dovezi suficiente pentru recomandarea ei generală în prevenirea afecțiunilor asociate stresului oxidativ.
• Acizii grași Omega-3 contribuie la funcționarea normală a inimii, iar DHA la menținerea funcției normale a creierului și a vederii, în condițiile unui aport adecvat.
• Spirulina este o biomasă de cianobacterii, bogată în compuși bioactivi și nutrienți (proteine, pigmenți, ficocianină), utilizată pentru completarea aportului de antioxidanți și micronutrienți; studiile clinice sunt limitate și nu demonstrează că tratează afecțiunile asociate stresului oxidativ.
• Aronia (Aronia melanocarpa) este un fruct bogat în polifenoli, în special antocianine și proantocianidine, investigați pentru proprietățile antioxidante; consumul fructelor poate contribui la diversitatea alimentației, dar beneficiile clinice ale extractelor concentrate necesită cercetări suplimentare.

Prevenție, alimentație și stil de viață

Menținerea echilibrului oxidativ depinde de funcționarea mecanismelor proprii de protecție ale organismului și de reducerea expunerii la factorii care favorizează procesele oxidative excesive; cele mai utile măsuri sunt cele care contribuie și la sănătatea metabolică și cardiovasculară. Nu există un tratament specific destinat exclusiv stresului oxidativ: abordarea urmărește reducerea factorilor care favorizează formarea excesivă a radicalilor liberi și susținerea mecanismelor naturale de apărare, prin alimentație echilibrată, activitate fizică regulată, renunțarea la fumat, limitarea alcoolului, gestionarea stresului, odihnă suficientă, controlul afecțiunilor cronice existente și, în funcție de situația fiecărei persoane, măsuri suplimentare recomandate de medic.

O alimentație variată și echilibrată este una dintre cele mai importante măsuri pentru susținerea mecanismelor naturale de apărare antioxidantă. Diversitatea alimentară contează, deoarece nutrienții și substanțele bioactive acționează prin mecanisme diferite: fructele de pădure (antocianine și alți polifenoli), citricele și kiwi (vitamina C), ardeii și broccoli (vitamina C și alți micronutrienți), morcovii și dovleacul (carotenoizi), nucile și semințele (vitamina E și minerale), leguminoasele (fibre și compuși vegetali), uleiul de măsline extravirgin (grăsimi nesaturate și compuși fenolici), cerealele integrale, alegerea surselor de proteine de calitate, peștele și alte surse de Omega-3, ceaiul verde (catechine) și hidratarea corespunzătoare. Nu este necesar un anumit „superaliment”. Modelul alimentar mediteraneean — legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, nuci, pește și ulei de măsline — este asociat cu beneficii pentru sănătatea cardiovasculară și metabolică, însă beneficiile lui nu pot fi atribuite unui singur nutrient: contează ansamblul obiceiurilor alimentare și menținerea lor pe termen lung. Este recomandată limitarea alimentelor ultraprocesate, a zahărului în exces și a alcoolului; nu este recomandat consumul de alcool pentru aportul de resveratrol sau alți compuși antioxidanți.

Activitatea fizică determină temporar creșterea producției unor specii reactive de oxigen, dar reacția nu este neapărat dăunătoare: în condiții normale, ele participă la mecanismele prin care organismul se adaptează la efort, iar practicarea regulată a exercițiilor poate susține funcționarea sistemelor antioxidante proprii. Pentru majoritatea adulților sunt recomandate minimum 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână, exerciții de forță de cel puțin două ori pe săptămână, reducerea sedentarismului și creșterea graduală a intensității; administrarea unor doze mari de suplimente antioxidante în jurul antrenamentelor nu este necesară în mod obișnuit și poate influența anumite adaptări la efort. Fumul de țigară conține numeroase substanțe care pot favoriza procesele oxidative și inflamatorii, iar renunțarea la fumat reprezintă una dintre cele mai importante măsuri pentru sănătatea generală. Pentru protecția împotriva radiațiilor ultraviolete sunt recomandate produsele cu factor de protecție solară adecvat, evitarea expunerii excesive în intervalele cu radiație intensă, hainele și accesoriile de protecție și evitarea solarului; suplimentele antioxidante nu înlocuiesc fotoprotecția. Diabetul, dislipidemia și hipertensiunea pot fi asociate cu modificări ale proceselor oxidative: monitorizarea glicemiei, controlul tensiunii arteriale și al profilului lipidic, activitatea fizică, alimentația echilibrată și respectarea tratamentului prescris au beneficii clinice demonstrate și nu trebuie înlocuite prin suplimentare antioxidantă. Somnul participă la reglarea metabolismului și a funcției imunitare (privarea de somn poate influența anumite mecanisme inflamatorii și oxidative, însă relația este complexă): pentru majoritatea adulților sunt recomandate aproximativ 7-9 ore de somn pe noapte, cu program regulat.

O alimentație variată poate asigura necesarul de vitamine și minerale pentru multe persoane sănătoase. Suplimentarea poate fi utilă în cazul unui aport insuficient, al unui deficit confirmat sau al unor nevoi nutriționale specifice, dar administrarea unor doze mari de antioxidanți nu este recomandată automat, studiile clinice nu au demonstrat consecvent că suplimentele antioxidante previn bolile cardiovasculare, cancerul sau alte afecțiuni cronice, iar unele suplimente pot avea efecte adverse sau pot interacționa cu medicamentele. Pentru susținerea mecanismelor normale de protecție celulară sunt utile consumul zilnic de legume și fructe variate, surse alimentare de vitamina C, vitamina E, zinc și seleniu, activitatea fizică regulată, evitarea fumatului și a fumului de țigară, limitarea alcoolului, protecția pielii împotriva radiațiilor ultraviolete, un program adecvat de somn, controlul factorilor de risc metabolic și cardiovascular și evitarea suplimentării în doze mari fără recomandare medicală.

Când este necesar consultul medical?

Stresul oxidativ nu poate fi identificat pe baza unor simptome specifice, iar evaluarea medicală nu urmărește, de regulă, diagnosticarea lui ca afecțiune independentă. Consultă medicul dacă ai oboseală persistentă fără o cauză evidentă, slăbiciune inexplicabilă, modificări ale stării generale, simptome care afectează activitățile zilnice, modificări ale analizelor medicale sau simptome care persistă ori se agravează. Evaluarea este importantă și dacă:

• ai diabet sau alte afecțiuni metabolice, boli cardiovasculare ori alte afecțiuni cronice asociate;
• urmezi tratamente medicamentoase complexe;
• ai afecțiuni hepatice sau renale;
• urmezi chimioterapie sau radioterapie (suplimentele antioxidante pot interacționa cu unele tratamente oncologice);
• intenționezi să utilizezi suplimente antioxidante în doze mari.

În aceste situații, medicul poate evalua starea de sănătate și necesarul nutrițional, fără a presupune că simptomele sunt provocate de stresul oxidativ.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre stresul oxidativ și stresul psihologic?
Stresul oxidativ reprezintă un dezechilibru biochimic între speciile reactive și mecanismele antioxidante ale organismului, la nivel celular. Stresul psihologic este răspunsul organismului la solicitări emoționale, cognitive sau fizice percepute ca dificile. Stresul psihologic persistent poate influența anumite procese inflamatorii și oxidative, dar cele două fenomene nu sunt sinonime: o persoană poate prezenta modificări ale markerilor de stres oxidativ fără să se simtă stresată psihologic, iar senzația de stres emoțional nu demonstrează existența unui dezechilibru oxidativ.

Se poate măsura stresul oxidativ? Există un test pentru el?
În cercetarea medicală sunt utilizați diferiți indicatori ai proceselor oxidative: malondialdehida (MDA) și F2-izoprostanii (peroxidarea lipidelor), 8-OHdG (modificările oxidative ale ADN-ului), glutationul și activitatea unor enzime antioxidante (superoxid dismutaza, glutation peroxidaza). Ei sunt utilizați în principal în cercetare sau în contexte medicale specializate: nu există un test de rutină, universal acceptat, care să stabilească singur diagnosticul de stres oxidativ sau necesitatea suplimentării cu antioxidanți, iar evaluarea se bazează pe istoricul medical, stilul de viață și factorii de risc.

Încetinesc suplimentele antioxidante îmbătrânirea?
Nu există dovezi clinice suficiente că administrarea generalizată a suplimentelor antioxidante încetinește îmbătrânirea sau prelungește viața. Deși unele ingrediente pot influența anumiți indicatori biologici, aceste modificări nu demonstrează automat beneficii clinice pe termen lung, iar reducerea unui marker de stres oxidativ nu demonstrează încetinirea îmbătrânirii.

Sunt necesare suplimentele antioxidante?
Nu în mod automat. O alimentație variată poate asigura necesarul de vitamine și minerale pentru multe persoane sănătoase, iar suplimentarea poate fi utilă la un aport insuficient, un deficit confirmat sau nevoi specifice. Dozele mari nu sunt recomandate fără indicație medicală, mai ales în timpul chimioterapiei sau radioterapiei, în caz de tratament anticoagulant sau de afecțiuni hepatice.

Ce produse Alevia pot completa alimentația și stilul de viață pentru protecția antioxidantă?
Pentru completarea aportului de antioxidanți și susținerea mecanismelor naturale de protecție ale organismului, Alevia oferă produse cu vitamine și minerale cu roluri recunoscute în protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ sau cu ingrediente bioactive investigate pentru proprietățile lor antioxidante. Pot fi utilizate: Resveratrol Sincro, cu resveratrol, extract din semințe de struguri și extract de ceai verde; Astaxanthin 6 mg, cu astaxantină; Coenzima Q10 Complex, o formulă complexă cu coenzima Q10; Coenzima Q10 Intensiv, cu coenzimă Q10 în concentrație mai mare; Quercetin cu Zn și D3, care asociază quercetina cu zinc și vitamina D3; Vitamina C Naturală 1000 mg Solubil și Vitamina C 1000 mg, cu vitamina C; Zinc Bisglicinat, cu zinc sub formă de bisglicinat; Seleniu Natural, cu seleniu; Curcumin 95%, cu extract de curcumină; Omega 3 Forte, cu EPA și DHA; și, ca opțiune complementară, Spirulină Bio 1000 mg, pentru completarea aportului de nutrienți și compuși bioactivi, în funcție de necesitățile individuale și de recomandarea specialistului. Toate pot face parte dintr-un stil de viață echilibrat.

Suplimentele alimentare nu sunt destinate prevenirii sau tratării bolilor asociate stresului oxidativ, administrarea trebuie adaptată necesarului individual, iar dozele mari pot prezenta riscuri: extractele concentrate de ceai verde (Resveratrol Sincro) și de curcumină (Curcumin 95%) au fost asociate cu afectare hepatică la doze mari, vitamina C în doze mari și suplimentele antioxidante concentrate pot interacționa cu chimioterapia și radioterapia și nu se folosesc fără acordul oncologului, zincul și seleniul se iau doar în funcție de necesarul individual, iar Omega-3 și Coenzima Q10 necesită atenție în cazul tratamentelor anticoagulante.

Pot suplimentele alimentare înlocui o alimentație echilibrată?
Suplimentele alimentare pot completa aportul de vitamine, minerale și compuși bioactivi utilizați frecvent pentru susținerea protecției antioxidante și a funcționării normale a organismului, ca parte a unei abordări complexe atunci când sunt utilizate corespunzător, dar nu înlocuiesc alimentația echilibrată, un stil de viață sănătos sau recomandările medicului.

Bibliografie

https://my.clevelandclinic.org/health/articles/oxidative-stress
https://www.nccih.nih.gov/health/antioxidant-supplements-what-you-need-to-know

Antioxidants

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/healthy-diet