Lemn-dulce

Lemn-dulce este o plantă cunoscută mai ales pentru rădăcina ei, cu gust dulceag și ușor amărui. Rădăcina de lemn dulce se folosește de multă vreme în ceaiuri, în preparate pe bază de plante și în aromatizarea dulciurilor.

Planta are utilizări tradiționale pentru confortul respirator și digestiv, dar necesită prudență, mai ales la utilizarea prelungită sau în cantități mari.
Mai jos găsești ce este lemnul dulce, ce conține, la ce se folosește și ce precauții trebuie respectate.

Istoria lemnului-dulce

Lemnul-dulce este o plantă cu o istorie îndelungată, utilizată de mii de ani în diferite tradiții medicale și alimentare. Rădăcina sa era apreciată în Egiptul antic, în Grecia și în China, în special pentru gustul dulce și pentru utilizările asociate confortului respirator și digestiv.

În medicina tradițională chineză, lemnul-dulce a fost inclus în numeroase formule din plante, fiind apreciat atât pentru proprietățile sale, cât și pentru capacitatea de a echilibra gustul preparatelor. În Europa, rădăcina a devenit un ingredient cunoscut în ceaiuri, siropuri și produse destinate confortului gâtului.

În prezent, lemnul-dulce este utilizat în fitoterapie, industria alimentară și în suplimente, iar compușii săi activi, în special glicirizina și flavonoidele, continuă să fie studiați pentru proprietățile lor biologice.

Ce este lemnul dulce?

• Denumire științifică: Glycyrrhiza glabra, cunoscută și ca lemn-dulce. Este o plantă perenă din familia Fabaceae, originară din zona mediteraneană și din Asia. Există și specii înrudite, de exemplu Glycyrrhiza uralensis, folosite în mod similar.
• Partea folosită: rădăcina, uscată, întreagă sau tăiată. Ea este principala parte folosită pentru ceai și extracte.
• Compoziția chimică: rădăcina conține glicirizină, un compus cu gust dulce, mult mai dulce decât zahărul. Mai conține flavonoide, precum liquiritina, și zaharuri. Cantitatea de glicirizină diferă în funcție de plantă și de preparat.

Forme de utilizare pentru lemn-dulce

• Rădăcină uscată: pentru ceai (infuzie sau decoct).
• Extract: preparat concentrat, folosit în unele suplimente. Concentrația în glicirizină depinde de modul de obținere, deci nu este echivalentă cu cea a ceaiului.
• Aromatizant: în dulciuri, băuturi și ceaiuri aromate. Aceste produse se iau în calcul la aportul total.

Proprietăți remarcabile ale lemnului-dulce

Rădăcina de lemn-dulce se remarcă prin conținutul de saponine triterpenice, flavonoide și polizaharide, compuși care contribuie la gustul caracteristic și la proprietățile biologice ale plantei.

• Glicirizină: Principalul compus dulce al rădăcinii, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului. Este cercetată pentru proprietățile antiinflamatoare și antivirale, dar influențează și metabolismul cortizolului, ceea ce explică unele dintre reacțiile adverse asociate consumului excesiv.
• Acid gliciretinic: Compus rezultat din metabolizarea glicirizinei, studiat pentru activitatea sa biologică și pentru influența asupra proceselor inflamatorii.
• Liquiritină și alți flavonoizi: Compuși vegetali cu proprietăți antioxidante, care contribuie la profilul fitochimic al rădăcinii.
• Glabridină: Flavonoid caracteristic speciei Glycyrrhiza glabra, cercetat pentru proprietățile antioxidante și antiinflamatoare.
• Polizaharide: Compuși care completează compoziția rădăcinii și sunt investigați pentru interacțiunile lor cu mucoasele și pentru alte activități biologice.

Concentrația acestor substanțe variază în funcție de specie, condițiile de cultivare și metoda de obținere a preparatului.

Lemn dulce: beneficiile ceaiului și proprietățile suplimentelor

Susține confortul căilor respiratorii. Rădăcina de lemn-dulce are o utilizare tradițională, recunoscută la nivel european, pentru confortul căilor respiratorii în perioadele cu tuse asociată răcelii. Este folosită în special în ceaiuri calde, care pot fi plăcute pentru gâtul iritat. În tradiția populară, planta este asociată cu ușurarea expectorației, adică cu eliminarea mai ușoară a secrețiilor.

Contribuie la confortul gâtului și al vocii. Ceaiurile cu rădăcină de lemn-dulce se beau tradițional atunci când gâtul este uscat sau iritat, de exemplu în sezonul rece sau după un efort al vocii. Căldura băuturii și gustul dulceag pot contribui la o senzație de confort.

Susține confortul digestiv. Lemnul dulce este folosit pentru confortul stomacului, de exemplu în caz de arsuri și de disconfort după mese. Se folosește de obicei sub formă de ceai sau extract, pe perioade scurte. Nu înlocuiește o alimentație echilibrată.

Aromă în ceaiuri și produse. Dulceața glicirizinei este folosită de mult timp pentru a rotunji gustul amar al altor plante. Din acest motiv, rădăcina de lemn-dulce apare în multe amestecuri de ceai și în produse aromatizate. Dacă folosești mai multe astfel de produse, ia în calcul aportul total de lemn dulce.

Furnizează compuși cu proprietăți antioxidante. Lemnul-dulce conține flavonoide, precum liquiritina și glabridina, cercetate pentru capacitatea de a neutraliza radicalii liberi și de a influența procesele oxidative. Acești compuși contribuie la profilul antioxidant al rădăcinii și la interesul pentru proprietățile sale biologice.

Glicirizina și gustul. Glicirizina este compusul care dă rădăcinii dulceața caracteristică, mult mai intensă decât cea a zahărului. Tot ea este motivul pentru care lemnul dulce se folosește cu măsură: cantitatea din ceai, din extract și din dulciuri se adună.

Suplimentele alimentare cu lemn dulce provin din surse vegetale. Folosite conform etichetei, pe perioade scurte, ele pot ajuta la susținerea confortului respirator și digestiv, alături de un stil de viață echilibrat.

Doze și mod de utilizare pentru lemnul dulce

Pentru lemn-dulce nu există un aport zilnic de referință ca pentru vitamine și minerale. La ceai și la suplimente se respectă indicațiile de pe ambalaj sau recomandarea specialistului. Cantitatea de extract și conținutul de glicirizină diferă de la un produs la altul, deci dozele nu se compară între produse.

Se recomandă folosirea pe perioade scurte. Utilizarea prelungită, de peste 4 săptămâni, sau în cantități mari poate duce la efecte nedorite. Dacă folosești mai multe produse cu lemn dulce, aportul de glicirizină se adună, inclusiv cel din dulciuri și din ceaiuri aromate.

Lemn dulce: contraindicații și precauții

Lemnul dulce poate influența echilibrul dintre apă și săruri în organism. În cantități mari sau pe perioade lungi pot apărea retenție de apă, scăderea potasiului, creșterea tensiunii arteriale și tulburări ale ritmului inimii.

• Persoanele cu tensiune arterială crescută, afecțiuni ale inimii, ale rinichilor sau ale ficatului sau cu valori scăzute ale potasiului trebuie să ceară sfatul medicului înainte de utilizare.
• Se evită în sarcină și alăptare.
• Nu se recomandă copiilor fără sfatul medicului.
• Persoanele cu tratamente, mai ales cele care pot influența nivelul de potasiu sau tensiunea, trebuie să ceară sfatul medicului sau al farmacistului.
• Nu combina mai multe produse cu lemn-dulce.
• Pot apărea alergii.
• Dacă apar dureri de cap, umflarea picioarelor, slăbiciune sau palpitații, oprește utilizarea și consultă un medic.

Lemnul-dulce – rădăcină aromatică pentru confortul respirator și digestiv

Lemnul-dulce este o plantă apreciată pentru gustul său caracteristic și utilizările tradiționale în susținerea confortului respirator și digestiv. Rădăcina conține glicirizină, flavonoide și alți compuși vegetali care contribuie la proprietățile sale biologice și la interesul pentru utilizarea în preparate din plante.

Folosit sub formă de ceai, extract sau în combinație cu alte ingrediente, lemnul-dulce rămâne o plantă importantă în fitoterapia tradițională. Datorită conținutului de glicirizină, utilizarea trebuie făcută cu moderație, respectând durata recomandată și precauțiile asociate fiecărui preparat.

Întrebări frecvente despre lemnul dulce

Ce este lemnul dulce?
Glycyrrhiza glabra sau lemnul dulce este o plantă a cărei rădăcină se folosește în ceai, în extracte și ca aromatizant.

Care sunt beneficiile lemnului dulce?
Are utilizări tradiționale pentru confortul respirator și digestiv. Efectele diferă de la o persoană la alta.

Care sunt beneficiile ceaiului de lemn-dulce?
Poate fi plăcut pentru gât și are gust dulce-amărui. Se bea cu măsură și pe perioade scurte.

Ce conține rădăcina de lemn-dulce?
Conține glicirizină, flavonoide și zaharuri.

Care este diferența dintre rădăcină, ceai și extract?
Rădăcina este planta uscată, ceaiul este o infuzie sau un decoct, iar extractul este un preparat concentrat.

Cât timp se poate folosi lemnul dulce?
Se recomandă perioade scurte. Utilizarea prelungită, de peste 4 săptămâni, sau în cantități mari poate provoca efecte nedorite.

Care sunt contraindicațiile lemnului dulce?
Tensiunea arterială crescută, afecțiunile inimii, rinichilor sau ficatului și potasiul scăzut. Gravidele și mamele care alăptează cer sfatul medicului.

Se poate combina cu alte produse cu lemn-dulce?
Nu se recomandă, deoarece aportul de glicirizină se adună.

Când este necesar sfatul unui specialist?
Dacă ai afecțiuni cronice, urmezi tratamente, ești însărcinată sau alăptezi, sau dacă apar dureri de cap, umflături, slăbiciune sau palpitații.

Bibliografie

• EMA/HMPC, European Union herbal monograph on Glycyrrhiza glabra L.; Glycyrrhiza inflata Bat.; Glycyrrhiza uralensis Fisch., radix, Final – Revision 1: https://www.ema.europa.eu/en/documents/herbal-monograph/final-european-union-herbal-monograph-glycyrrhiza-glabra-l-glycyrrhiza-inflata-bat-glycyrrhiza-uralensis-fisch-radix-revision-1_en.pdf
• EMA/HMPC, Community herbal monograph on Glycyrrhiza glabra L. and/or Glycyrrhiza inflata Bat. and/or Glycyrrhiza uralensis Fisch., radix, 2012: https://www.e-lactancia.org/media/papers/Regaliz-EMEA2012.pdf